Istoria unui gastarbeiter moldovean. Interviu pentru revista VIP Magazin.

E suficient să stai la o cafea cu el, ca să îţi dai seama ce fel de om este. În primul rând, scandalos de sincer. Nu-i este frică să spună ce gândeşte şi parcă nici nu s-ar teme de nimeni. Împrăştie banii cu o viteză greu de imaginat şi, la momentul interviului (17 iulie), a recunoscut că a cheltuit pe donaţii tot ce urma să câştige până la 1 octombrie. Este un bărbat calm şi se pare că singurul lucru care l-ar fi scos din sărite ar fi fost dacă am fi insistat în privinţa unei şedinţe foto mai lungi de 15 minute. „Urăsc glamourul, fashionul şi zidurile cu vopseaua scorojită”. Aşa că am reuşit să ne încadrăm în exact 12 minute de fotografie cu omul care înainte nu-şi imagina viaţa fără avioane private, iar acum descoperă altfel de bucurii – cum ar fi salvarea unui vieţi de copil sau un tractor cu lemne pentru o familie care îngheaţă… Visul lui de fericire? Să ajungă seara într-o casă în care îl aşteaptă cineva… (Text de Rodica Ciorănică. Fotografii de www.fotoroom.md)

Renat, tu eşti enigma anului 2013, dacă vrei. Moldovenii au auzit de tine prin intermediul vedetelor din Rusia şi Germania care au evoluat la Făleşti şi la Bălţi. La televizor au văzut că ai cântat alături de Gheorghe Ţopa, că le-ai dăruit profesorilor de la Făleşti un milion de lei şi că îţi place să ajuţi săracii şi bolnavii. Ce altceva nu ştim despre tine? Cine este Renat Usatîi?
Am plecat din Moldova în 2004. Aveam 25 de ani. Sunt un self-made. Am venit în alt oraş, în altă ţară, dar pentru mine ele nu erau străine, eu fiind îndrăgostit de Moscova încă din copilărie, când mergeam încolo cu mama de câteva ori pe an. Deşi nu pot afirma că aveam mulţi prieteni în capitala rusă, a fost ca şi cum m-aş fi întors acasă. Ţin minte că le spuneam mereu părinţilor că atunci când voi creşte mare, voi trăi în Moscova, în sud-vest. Ei râdeau, dar aşa a şi ieşit.

Cu ce se ocupau părinţii tăi?
Au fost toată viaţa profesori de engleză la Făleşti.

Deci, pot presupune că vorbeşti engleza la perfecţie?
Vorbeam engleza la perfecţie. Acum o vorbesc bine. Am învăţat în şcoala rusă, dar acasă practicam deseori engleza. În 1994 chiar am luat locul I la Olimpiada Republicană de Limba Engleză şi am fost admis la Universitatea din Bălţi fără examene, la buget, la Facultatea de Limbi Străine. Curios este că şi părinţii mei au absolvit această universitate, iar foarte mulţi dintre profesorii mei le-au predat şi lor cândva. Cineva dintre ei spunea: „În comparaţie cu tatăl tău, pe care nu-l auzeam niciodată la ore, pe tine nu te vedeam niciodată.”

Cum ai reuşit să faci şi bani în Moscova?
Mă autostimulam într-un mod foarte obraznic şi dur. Îmi şuiera vântul prin buzunare, dar eu închiriam o cameră de la o bunică din Beleaevo cu 250 $ pe lună şi mergeam în cele mai bune magazine de brand, în cele mai scumpe saloane auto, vizitam cele mai pretenţioase expoziţii de pictură, maşini, iahturi şi altele pentru a mă enerva. Era un fel de a-mi „zădărî” orgoliul care mă împingea înainte. Deviza mea în viaţă este să mergi mereu înainte, chiar dacă te mişti încet. Dacă te-ai oprit, gata, te-au şters de pe faţa pământului.

Spuneai undeva că ai început prima ta afacere cu bani împrumutaţi.
Da. Când am plecat la Moscova, aveam datorii de 300 de mii de dolari, o sumă fantastică pentru mine pe atunci. Mi-au trebuit trei ani ca să-mi achit datoriile. Împrumutam pentru a realiza o idee sau alta. Fără bani, nu poţi face nimic.

De la cine ai moştenit pofta şi simţul de a face bani?
Cred că de la bunica Maria, mama mamei mele. Ţineţi minte legendarele „şalinci” de puf? În perioada sovietică, bunica făcea comerţ cu ele, aducându-le din Orenburg sau Voronej. Deseori mă lua cu ea, pentru că nu erau vămi, graniţe, era, pur şi simplu, Uniunea Sovietică. Ne întorceam cu nişte genţi voluminoase, dar foarte uşoare, şi de aceea mă duceam cu plăcere s-o ajut. Multe rude de-ale noastre trăiau din banii pe care îi câştiga bunica. O iubesc enorm, iar acum câţiva ani am adus-o la Chişinău să locuiască alături de părinţii mei.

Este o persoană extraordinară. Putea împrumuta liderilor de colhoz bani de motorină pentru tractoare. La ziua ei de naştere veneau câte 100-200 de invitaţi. Chiar şi plăcerea de a chefui mi se trage tot de la bunica.

Ai avut mereu ambiţia, orgoliul, nervul, dorinţa de a reuşi, dar cum ai ajuns nemijlocit în afaceri?
Am fost tot timpul mai mult funcţionar decât businessman: la 21 de ani lucram supervizor în aeroportul din Chişinău, iar la 23 eram deja inginer-şef al Combinatului alimentar al Căilor Ferate din Moldova. Administram toate vagoanele-restaurant ale CFM. Mai târziu, când am fost nevoit să mă mut la Moscova în urma unui conflict la Căile Ferate, am plecat, dar înţelegeam că plecarea mea e tot un pas înainte pentru mine. Experienţa la Căile Ferate din Moldova mi-a fost extrem de utilă, pentru că am avut norocul să cunosc nişte tipi foarte talentaţi din Nijni Novgorod, care au inventat un fier foarte specific, dar neînţeles de mine la acel moment. Dar tema mi-a plăcut. Am început să producem anumite piese pentru calea ferată, pentru prelucrarea roţilor de tren, a şinei căilor ferate. Eram înfometat, înrăit în sensul bun al cuvântului, ştiam că trebuie să fac ceva. Am luat cartea de telefoane, am început să telefonez tuturor directorilor din acest ghid, propunându-le să investească în afacere. Nu mi-a reuşit imediat. A durat câţiva ani să le prezentăm produsele noastre, să le câştigăm încrederea şi să ajungem primii pe piaţă.

Cât de serios este acest business?
Destul de serios. Dar nu e doar afacerea mea. Suntem implicaţi în ea câţiva parteneri. După asta, au mai apărut nişte idei în construcţii. Pentru mine, nu contează domeniul. Eu acceptam orice fel de afacere care putea să-mi aducă un venit, mă rog, afacere legală. Am făcut şi import-export de grâu, am vândut şi vopsea pentru construcţii. Mă apucam de toate şi tot ce am obţinut în viaţă cred că se datorează în primul rând norocului. Eram mereu la timpul potrivit în locul potrivit. În plus, cred în al şaselea simţ, intuiţia. De aceea, proiectele cu care m-am ars pot fi, practic, numărate pe degetele de la o mână.

Cum s-a născut mecenatul din tine? De unde această compasiune pentru profesori, copii?
Ştiţi, din momentul în care am început să câştig bani, am simţit că mă interesează mai mult şi viaţa ţării în care m-am născut.

Şi ai decis să dai a zecea parte din venitul tău săracilor?
Nu, nu aşa. Oricât de straniu ar suna pentru voi, eu, în prezent, cheltuiesc 70 la sută din banii mei pentru binefaceri. Uneori – optzeci. Alteori – chiar o sută de procente din câştiguri.

Ai un idol precum miliardarul Donald Trump?
Nu. Eu am un scop – să trezesc simţurile patriotice ale celor născuţi în Moldova care au afaceri bine poziţionate peste hotarele ţării. Sunt numeroşi oameni care pot face mai multe decât fac eu, dar nu-şi doresc asta. Şi eu vreau să îi impulsionez să-şi revizuiască atitudinea. Doar nu vor lua nimic cu ei în lumea cealaltă!
Cred că se poate trăi simplu şi frumos. Sunt adeptul odihnei pe care o ţin minte din copilăria mea. Sunt fericit când, de câteva ori pe an, merg la Zatoka, Koblevo sau Sergheevka. Iubesc enorm şi Crimeea, unde am grijă să ajung în fiecare an. Acolo marea este fantastic de frumoasă, natura este splendidă, condiţiile climaterice – perfecte. Dacă aici ar fi fost investiţi banii corect, Monaco pur şi simplu ar fi invizibilă în comparaţie cu Crimeea. În viaţa mea, am fost o singură dată la Paris, o singură dată la Milano, la Bucureşti – de vreo zece ori şi asta pentru că acolo locuieşte sora mea. Nu-mi place Europa şi nici Statele Unite ale Americii, deşi ador Miami, unde merg de obicei în luna ianuarie.

Ce formaţie politică ai tu? Cum te simţi ca structură: liberal, democrat, socialist?
Eu sunt un om sovietic şi sper că aşa voi rămâne toată viaţa mea. Nu sunt liberal, nu sunt democrat şi nici ceea ce văd astăzi în ţară nu pot să numesc democraţie, se aseamănă mai mult cu o anarhie. Nu am nimic împotriva oamenilor din SUA şi a cetăţenilor UE, dar urăsc politica pe care o promovează americanii şi europenii, în special în afara statelor lor.

Tu ai prieteni în diferite partide. Discuţi cu ei pe aceste teme?
Da, comunic. Mai mult, pot să vă spun că mulţi dintre ei sunt de acord cu mine, însă din cauza apartenenţei lor politice, ei nu pot spune ce cred. Totul este banal de simplu. Cei mai mulţi businessmeni din Chişinău sunt băştinaşi ai unui oarecare raion. Astăzi, Renato Usatîi nu este în stare să schimbe radical viaţa tuturor oamenilor din ţară, mă refer la starea financiară, dar dacă Usatîi şi câţiva băştinaşi din Făleşti s-ar ocupa de raionul Făleşti, alţii s-ar ocupa de raionul Glodeni, al treilea grup – de Nisporeni etc., viaţa ar fi altfel. Cu ajutorul meu şi al unei echipe formate din trei-patru oameni asemenea mie, credeţi-mă, în sate ar reapărea rapid „Luminiţele”, terenurile de dans şi cele sport. Important e să existe asemenea aspiraţii. Dar oamenii nu doresc să o facă, oamenii cred pur şi simplu că banii cash trebuie să se dubleze sau tripleze.

Acesta este un mesaj cu care ţinteşti să ajungi drept în politică, nu?
Toţi îmi pun această întrebare. Deocamdată, nu sunt pregătit să mă implic în politică. Şi nu pentru că nu pot sau că nu vreau. Dacă aş fi vrut, sunt sigur că aş fi fost de mult deputat. În plus, nu cred că sunt omul care să meargă în parlament şi, la comandă, de dimineaţă să ridice mâna dreaptă, iar după masă pe cea stângă. Or, cam aşa se face politică în ţara noastră.

Ca orice om, am făcut şi greşeli în viaţa mea, cum ar fi să mă trezesc la 8 sau 9 dimineaţa, după karaoke, şi să deschid magazinul „Louis Vuitton”, cumpărând câteva genţi femeieşti pentru cadouri. Mi-era vesel, sufletul meu cerea concert, în el cântând mereu muzica moldovenească. Dar plăcerea oferită de lucrurile trăite atunci este incomparabilă cu plăcerea pe care mi-o oferă viaţa de acum. Sunt fericit că am înţeles această diferenţă. Cu banii pe care îi cheltuiam înainte la shopping de lux şi la petreceri nesfârşite, acum pot să salvez pe cineva. Cu suma de peste 5000 de euro cheltuită pentru o vizită într-un club de noapte la Moscova, pot să încălzesc câteva case ale unor familii care, din păcate, nu-şi permit să-şi cumpere cărbuni şi lemne. De patru luni am renunţat la zboruri charter. O călătorie până în Moldova şi înapoi costă în jur de 30 de mii de euro – toţi aceşti bani îi folosesc pentru ajutorarea oamenilor nevoiaşi, pentru intervenţii chirurgicale la copii.

Nu te temi că vor veni saci de scrisori de la oameni? Ce o să faci cu atâtea cerinţe?
Oamenii mă găsesc prin intermediul rudelor, prin reţelele sociale, prin e-mail… Mulţi dintre ei au probleme grave, dar sunt şi dintr-acei care au chestii aparent banale. Iarna trecută am trimis şoferul în case în care oamenii pur şi simplu îngheţau. Or, în ţară sunt o mulţime de oameni care pot asigura cu cărbuni un raion întreg, şi nu fac asta. Eu ajut mai mult intuitiv, nu am o fundaţie. Pentru că a crea o fundaţie, trebuie să angajezi persoane, să le oferi salarii, să le asiguri transport ş. a. Prefer să dau aceşti bani oamenilor direct, nu să plătesc salarii secretarelor, să închiriez un oficiu, să cumpăr maşini… sunt cheltuieli în plus. La ultimul eveniment, am cheltuit deja toate câştigurile şi pentru luna august, şi pentru septembrie, pentru că prea tare mi-am luat avântul. Dar voi continua să merg înainte.

Concertele, ajutoarele, acţiunile de caritate sunt gesturi din pur patriotism?
Da. Sunt patriot. Iubesc enorm cultura moldovenească. Când îmi este trist la Moscova sau trebuie să dau o petrecere, nu îl invit pe Meladze sau Kirkorov, ci pe Ţopa cu muzicanţi din Moldova. Şi atunci, Ţopa cântă „Veniţi acasă, măi copii” şi „Casa părintească nu se vinde” de la Moscova până pe Volga.

Am observat cu toţii că îţi place să cânţi…
Sunt piese care îmi plac. Cunosc aproape toate cântecele lui Gheorghe Ţopa. Desigur, pot cânta şi cu fetele din „Blesteaşcie”.

Ce ne mai poţi spune despre viaţa ta personală?
Sunt un bărbat liber. Bogat? … Nu. „Bogat” nu este cuvântul potrivit şi nici corect. Am tot ce poate însemna confortul meu, atât. În viaţă am văzut de toate şi de tot felul. Îmi plac femeile cu personalitate şi nu mă impresionează păpuşile.

Tu ai fost căsătorit. A fost dragoste?
A fost dragoste, am un copil din această căsnicie, pe nume Alexandra. Îmi iubesc enorm fetiţa, are 3 ani şi jumătate. Din păcate, o văd mai mult prin Skype. Şi sunt foarte fericit că îmi seamănă. Nu am nimic împotriva mamei ei, dar toată lumea afirmă că Alexandra îmi seamănă anume mie. Când ea a venit pe lume, deja nu mai stăteam împreună cu mama ei.

Te doare faptul că Alexandra creşte fără tine?
Da, foarte tare. Atunci când copilul tău nu creşte lângă tine, ratezi multe clipe importante din viaţa lui. Nu vezi când a zâmbit pentru prima oară, îi pierzi primul pas, primul cuvânt. Din păcate, eu nu am văzut aceste momente…

Unde locuieşti în prezent?
Până nu demult, am locuit în Moscova într-un apartament luat cu chirie. Aveam deja posibilitatea să-mi cumpăr o locuinţă, dar nu am vrut să iau ceva doar pentru bifă. Visul meu era o casă de lemn, mare, neapărat într-un nivel, din butuci mari. Curând finalizez construcţia. Casa mea are 600 de metri pătraţi, un singur nivel şi e foarte confortabilă. Casa trăieşte atunci când o locuieşti şi îi foloseşti fiecare centimetru. Dar atunci când sunt trei, patru etaje şi tu întri doar în bucătărie, birou şi dormitor, casa devine fără sens. Cred că am făcut o casă corectă. Am adus în ea şi o parte din Moldova – mi-am făcut beciul cu piatră de Cosăuţi.

Ai şi vin moldovenesc?
Neapărat. Cam 70 la sută din vinotecă e vin moldovenesc. Şi multe borcane cu compot făcut de mama. Părinţii mi le pun în cutii din carton şi, prin intermediul conductorilor, le transmit la Moscova. Chiar şi iepurii sau găinile mi se trimit de acasă.

Nu crezi că ai rămas un copil undeva pe interior?
Da, mă mai simt copil uneori. Eu chiar m-am maturizat destul de târziu. M-am jucat de-a războiul până prin clasa a noua. Toţi colegii mei ieşeau seara cu fetele, iar eu fugeam pe după cotloane şi mă jucam de-a războiul. Eram un copil foarte conservator, am mers prima dată în viaţa mea la discotecă la sfârşitul anului I de facultate. Eu nu ştiam de fete, alcool, ţigări, cluburi. Eram, realmente, un tocilar. În şcoală, mă băteau permanent băieţii din clasele mai mari şi fetele din clasele mai mici. Purtam ochelari cu ramă de lemn ca cei de la 3D şi aveam părul ca la Mihai Eminescu. Nu poţi revedea aceste imagini decât râzând cu lacrimi.

Acum doi ani, s-a vehiculat că ai preluat ilegal acţiunile de la „Universalbank”. Vrei să faci lumină în istoria asta?
Haideţi să le luăm pe rând.

Renato Usatîi ştia că există un tovarăş pe nume Gherman Gorbunţov, care a jefuit jumătate de Rusie. Renato Usatîi, fiind originar din R. Moldova, ştia despre faptul că Gorbunţov trăieşte în Moldova, că a fugit din Rusia, că şi-a cumpărat aici cetăţenie moldovenească şi că în Moldova face acelaşi lucru pe care îl făcea în Rusia. Accesaţi toate site-urile despre Gorbunţov, toate linkurile care există la momentul actual şi veţi vedea că el este, pur şi simplu, un hoţ, aventurier şi escroc. Pentru el, nu conta dacă minţea investitorii în construcţia unei case, dacă fura din fondul de pensii, din banii partenerilor sau ai clienţilor băncii. El nu a avut niciodată o afacere a sa. Da, spun deschis că atunci când am aflat despre datoriile pe care le are Gorbunţov, am afirmat că oamenii l-ar putea acţiona în judecată şi obţine acţiunile „Universalbank”. Şi am găsit clienţi pentru aceste acţiuni. Eu niciodată nu am fost proprietar al acestor acţiuni, dar am sfătuit pe cineva să le cumpere şi vroiam să câştig ceva bani din asta. Îmi este foarte ruşine în prezent faţă de oamenii pe care eu i-am convins să facă această investiţie, pentru că s-a întâmplat la fel ca în Rusia: când au intrat în bancă, Gorbunţov furase banii deponenţilor.

Aici, la Chişinău, am organizat acea conferinţă de presă, pentru că Gorbunţov mă acuza deja că aş fi falsificat documentele şi că eu sunt monstrul care a organizat atacul raider asupra „Universalbank”.

Deci, precizez: nu a fost niciun atac raider. Compania „Mep Limited”, pe care eu o reprezentam, subliniez – reprezentam, nu o deţineam, a cumpărat acţiunile „Universalbank”. Faptul că eu am spus adevărul denotă şi din cauzele penale pornite de către organele de drept împotriva lui Gorbunţov. În plus, când acest individ a îndrăznit să îmi comande omorul în Moldova, am rămas fără cuvinte. El nu a avut niciodată nici conştiinţă, nici onoare, nici frică, nimic…

Cum ai aflat că a fost comandată asasinarea ta?
Astăzi este desfăşurată o urmărire penală pe această temă şi nu am dreptul să enunţ detalii. Important e că planul lui a eşuat. Gorbunţov a plecat în Londra, iar acolo i s-a întâmplat tot ce i s-a întâmplat. Niciodată nu am participat la niciun fel de scandaluri, nici de corupţie, nici criminale. Ceea ce se încearcă a mi se atribui astăzi, că Usatîi ar fi cunoscut cu lumea interlopă din R. Moldova şi Federaţia Rusă, este o prostie. A-i şti pe toţi nu înseamnă să am afaceri cu ei sau că suntem rude. Mai mult, pe aceşti oameni îi ştiu astăzi toţi politicienii moldoveni care strigă despre lumea interlopă, corupţie şi altele. Ei înşişi au cunoştinţe printre aceştia, doar că atunci când de ei se apropie cineva din presă şi îi întreabă, tac.

Mai ai şi alţi duşmani, în afară de Gorbunţov, care este dat în căutare?
Am duşmani printre politicienii de aici. Unuia i-am dat bani să construiască locuinţe în satele inundate, şi nu a construit nimic. Pe alţii i-am ajutat altfel, dar m-au dezamăgit cu toţii. Mulţi se tem de revenirea mea în ţară, pentru că ei înţeleg că dacă Renato va spune adevărul despre multe lucruri care au avut loc în ultimii cinci ani, oamenii pur şi simplu vor lua furcile şi îi vor lăsa invalizi. Spun încă o dată, ceea ce a făcut Renato a făcut pentru oameni, nu pentru politicieni. Dacă ei mă vor atinge şi mă vor implica în jocurile pe care le fac în Moldova între ei, reacţia şi răspunsul meu vor fi foarte dure şi argumentate. Nu mă ocup cu pălăvrăgeli, eu ştiu cum să demonstrez şi să explic.

Ai spus undeva că nu te consideri un milionar, deşi eşti.
Eu obişnuiesc să spun că sunt un gasterbeiter moldovean. Asta eram şi când nu aveam bani, şi asta am rămas când banii au început să apară. Ce înseamnă milionar?… Este un cuvânt rămas din anii ’90, când un milion de dolari erau bani enormi. Astăzi, dacă e să calculăm, în Chişinău cred că se vor aduna câteva mii de milionari şi aceştia sunt oamenii care au pur şi simplu două apartamente în centrul oraşului şi o casă nu prea mare la Telecentru. Niciodată nu am avut, niciodată nu am văzut, oricât de haios ar suna, un milion de euro. Dacă au apărut banii, i-am cheltuit, am făcut ceva. Cuvântul „milionar” nu este despre mine. Ca să ajuţi oamenii, nu trebuie să fii neapărat milionar. Este o stare a sufletului.

Chestionar

Principala trăsătură a caracterului tău: sinceritatea.
Calitatea pe care o preferi la un bărbat: cumsecădenia.
Calitatea pe care o preferi la o femeie: fidelitatea.
La prietenii tăi ce apreciezi cel mai mult? Să nu se linguşească.
Principalul tău defect: prea credul.
Ocupaţia ta preferată: pescuitul.
Visul tău de fericire: Sunt omul care vrea să încheie ziua de lucru cât mai repede şi, oricât aş fi de ocupat, vreau să ajung mai repede acasă. Şi în această casă cineva să mă aştepte…
Care ar fi cea mai mare nefericire a ta? Să mă dezamăgească în totalitate oamenii.
Ţara în care ai vrea să trăieşti: Rusia-Moldova.
Ce ai vrea să fii? Pasăre.
Culoarea preferată: albastru închis.
Pasărea preferată: porumbelul.
Prozatori preferaţi: Jules Vernes.
Poeţi preferaţi: Puşkin. Pentru toată viaţa mi s-a memorat „Moartea căprioarei” de Nicolae Labiş.
Eroul tău preferat: Tom Sawyer, Alisa Selezniova.
Compozitorii preferaţi: Igor Nicolaev.
Eroul din viaţa reală: Vladimir Putin.
Băutura şi mâncarea preferată: vodka.
Numele preferat: Alexandra.
Ce deteşti cel mai mult în viaţă? Minciuna, loviturile pe la spate.
Personajele istorice pe care le urăşti: Antonescu, Hitler.
Fapta militară pe care o admiri cel mai mult: Victoria de la 9 mai 1945.
Darul natural pe care vrei să îl ai: sănătate şi puteri pentru a merge înainte, cât mai departe.
Cum ai vrea să mori? Brusc.
Starea de spirit actuală: obosit.
Greşeli pe care le poţi ierta: Eu pot ierta totul.


  1. Maicuta Ana
    17.10.2013 at 01:10

    Slava Bunului Dumnezeu! Slava Domnului ca se mai nasc si in mica noastra tarisoara Oameni, cu litera Mare! Sa va tina Dumnezeu cu cit mai multa Sanatate si Puteri mereu!, ca mare-mare lucrare dumnezeiasca este in Dumneavoastra!, ajutorarea tuturoa celora care atit de mult ar avea nevoie in trebuintele lor!
    Sa va dea Dumnezeu Sanatate! Slava lui Dumnezeu ca va avem!Amin

Comenteaza


*