Renato Usatîi: ”Visul meu va deveni realitate în anul 2021”

 În anul 2014, când am intrat în politica moldovenească, am publicat un manifest, pe care l-am intitulat ”Visul meu”. Iată ce scriam atunci:

”Mereu sunt întrebat: ce program ai, Renato? Ce propui? Cum vezi tu Moldova?

Voi răspunde la aceste întrebări scurt și clar, ca să fiu înțeles de fiecare. Dar mai întâi, vreau să vă întreb eu pe voi, pe toți: țineți minte programele cu care actualii guvernanți s-au lansat în alegeri? Țineți minte toate inepțiile pe care, în urmă cu patru ani, ca pe niște gunoaie, le-au turnat peste voi? Țineți minte toate acele concepții de dezvoltare, toate acele programe de imagine, planurile strategice, promisiunile generoase? Nici nu încercați să vă încordați memoria, pentru că nimeni nu le ține minte. Toate au fost date uitării chiar a doua zi după alegeri. Și haideți să spunem sincer că toți cei care au votat pentru conducătorii de acum ai țării n-au votat pentru programele lor, ci pentru că și-au dorit o schimbare.

Numai că ne-am înșelat cu toții!

Pentru că trebuia să ne uităm cu atenție nu la programe, ci la fețele acelor mincinoși – hoți, contrabandiști, demagogi și trădători de țară! V-au distras atenția cu acele ”hârtiuțe academice” care acum nu costa nici o para chioară.

Și o să vă spun sincer: eu nu am un program pe care nu o să-l citească nimeni. Eu am UN VIS, despre care o să vă vorbesc acum.

Eu visez ca, de îndată ce se va instala noua putere – care nu-i va reprezenta deja pe bandiți și pe oligarhi, ci pe voi, dragii mei, familiile voastre, pe părinții voștri, pe copiii voștri –  să cheltuie foarte puțin timp prețios pentru restabilirea dreptății, pentru transpunerea în viață a cunoscutului principiu al oricărei societăți umane orânduite echitabil – ”După crimă urmează în mod inevitabil pedeapsa”. Toți cei care au batjocorit Moldova timp de atâția ani trebuie să suporte pedeapsa meritată pentru crimele lor.

Lucrul acesta este important, dar și mai important este altceva, iar noua putere va trebui să se ocupe de asta imediat. Este vorba despre deschiderea unor noi întreprinderi. Da. Este vorba despre economie. Eu, de exemplu, nu înțeleg cum poate să se dezvolte țara, despre ce fel de economie poate să fie vorba, atunci când nu avem, elementar, fabrici și uzine.

Numai după ce statul va aborda serios și productiv subiectul economiei, va fi solicitat și învățământul de calitate,  școlile profesional-tehnice moderne, universitățile orientate spre necesitățile economiei moderne, vor fi solicitați specialiștii  cu experiență, care au fost alungați la periferia vieții de aceiași contrabandiști și hoți din politică. Felul în care se vor aranja lucrurile ne va determina să deschidem grădinițe și școli. Vom majora salariile pentru ca educatorii, învățătorii și profesorii să nu mai fie nevoiți să plece la spălat podele în Portugalia!

Cred că anume o astfel de țară, pragmatică și care construiește va avea unul dintre cele mai bune climate investiționale! Toate celelalte vor veni pe parcurs. Mai mult decât atât, o astfel de țară își va găsi, cu ușurință, prieteni atât la Vest, cât și la Est! Într-o astfel de Moldovă nu va exista ostilitate și intoleranță – oamenii pur și simplu nu vor avea timp pentru ele. Și într-o astfel de țară, în sfârșit, vor apărea acele simple posibilități de a recompensa poporul pentru chinurile din trecut, pentru răbdarea și hărnicia lui.

Eu visez la o zi în care noi toți – moldovenii, găgăuzii, ucrainenii, bulgarii, rușii, evreii, armenii, azerii – toți locuitorii Moldovei, vom înțelege că statalitatea, care ne-a fost dată de destin, de istorie, de Dumnezeu – este un dar unic pe care nu avem voie să-l pierdem. Ne vom da seama de faptul că dintre miile de popoare existente pe glob doar două sute de națiuni și-au dobândit propria statalitate și noi, NAȚIUNEA MOLDOVENEASCĂ, suntem în rândul lor! Ne vom da seama că propria statalitate nu înseamnă dreptul suveran de a fura de la concetățeni, ci posibilitatea de a descoperi și dezvolta potențialul creator al propriului popor, posibilitatea de a contribui cu acest potențial la dezvoltarea omenirii, de a ajunge și rămâne în istoria mondială a lumii, numai că acest drept trebuie meritat.

Visez la echitate socială pentru toți cetățenii acestei țări, la excluderea încadrării oamenilor în categoriile inferioară și superioară. Tot poporul nostru are drepturi egale, iar acestea trebuie să fie respectate în aceeași măsură. Unii s-au născut aici, alții au venit, dar pentru toți Moldova a devenit PATRIE.

A venit timpul să oprim logica diabolică a degradării și distrugerii, care ne apasă țara în ultimii douăzeci și ceva de ani. 20 de ani de discuții sterile și confruntări pe chestiuni secundare, probleme inventate și dileme false: limba română sau moldovenească, istoria românilor sau istoria Moldovei, moldoveni sau români, mergem spre Est sau spre Vest, ne integrăm în Uniunea Vamală sau în Uniunea Europeană etc. Prinși în toate aceste  conversații ”importante”, n-am observat cum degradăm, sărăcim, îi lipsim pe copiii noștri de viitor. Cu ce ne putem mândri noi, locuitorii acestei țări, cetățenii Republicii Moldova, după 20 de ani de independență?

Iar eu vreau ca fiecare dintre noi să poată să fie mândru de țara lui, de faptul că este o parte a unui proiect politic de succes – Republica Moldova. Eu visez ca Moldova să devină cunoscută, ca despre noi să se vorbească peste tot în lume, numai că nu despre problemele și necazurile noastre, ci despre performanțele poporului, care să stârnească admirație și respect. Acesta este visul meu! A avut mare dreptate înțeleptul care a spus că acel care nu visează e demn doar de milă, că doar visurile îndrăznețe creează un viitor mai bun. Poporul nostru nu e demn de milă, el e demn de lucruri mari și bune! Noi nu mai avem timp pentru a suporta prostiile și experimentele unei grămăjoare de oameni care au decis, numai ei știu de ce, că sunt mai deștepți decât noi. E timpul să acționăm. Visurile trebuie să se împlinească!

Mereu alături de voi!

Renato USATÎI

De atunci au trecut 7 ani. Pe 27 august vom marca deja cea de-a 30-a aniversare a independenței Republicii Moldova. Dar visul meu a rămas același. Calea mea spre realizarea acestui vis a fost lungă și dificilă, cea mai lungă și cea mai dificilă în comparație cu drumurile altor politicieni.

În anul 2014, partidul nostru a fost scos ilegal din alegerile parlamentare. Au existat tentative de a mă determina să renunț la politica din Moldova. Eu, însă, mi-am continuat calea.

În anul 2015, am obținut prima victorie serioasă la alegerile locale din Bălți, unde am câștigat funcția de primar în primul tur de scrutin cu 73% din voturi.

În 2016, din cauza fricii față de ratingul înalt al lui Renato Usatîi, Curtea Constituțională a lui Plahotniuc a modificat vârsta minimă, de la 35 la 40 de ani, pentru candidatul la funcția de Președinte al RM. ”Efortul” s-a făcut pentru ca Renato Usatîi să nu poată candida la acest scrutin, iar Igor Dodon să aibă cale liberă.

Eu și echipa mea am fost cel mai mult supuși represiunilor din partea regimului oligarhic al statului capturat. Ne-au fost fabricate zeci de dosare penale. Prin urmare, singura soluție pentru a scăpa cu viață a fost să plec în străinătate.

Aflarea mea la Moscova și represiunile, care nu încetau, s-au făcut simțite în rezultatul modest înregistrat de echipă la parlamentarele din 2019.

Am revenit acasă în același an și am câștigat alegerile pentru Primăria Bălți din primul tur de scrutin.

În anul 2020 am înregistrat un rezultat destul de bun la alegerile prezidențiale.

Și iată că acum, în anul 2021 eu, împreună cu echipa mea, particip la alegerile parlamentare anticipate. Particip ca să înving.

În toți acești ani, asupra mea s-au făcut presiuni atât în Moldova, cât și în afara ei – în Vest și în Est. Explicația e că le sunt incomod tuturor oponenților mei politici. Dar, cu toate acestea, am fost, sunt și voi fi doar slujitorul poporului meu. Și sunt sigur că după alegerile parlamentare se va împlini cel mai mare vis al vieții mele – ca oamenii din țara mea să înceapă să trăiască mai bine. Voi face totul pentru asta,  voi depune TOATE eforturile.

La fel ca acum șapte ani, ca și toată viața, voi fi mereu alături de voi,

Renato USATÎI.